Din articolul al lui Matei Vişniec, ‘”Un bufon numit Céline“:
“Până la Holocaust, gândirea critică a Occidentului şi a Europei în general a fost una lipsită de autocenzură, universalistă şi triumfantă. Holocaustul a provocat însă un sentiment de vinovăţie atât de puternic, încât a dus la o paralizie a spiritului european, l-a făcut prudent şi ezitant. Faptul că o monstruozitate precum Holocaustul a fost posibilă în Europa aşa-zis “civilizată” a pulverizat pentru un timp încă nedeterminat autoritatea morală a Europei.
Din 1945 încoace, pentru a nu mai fi obligat să gândească şi pentru a nu greşi, întregul Occident s-a baricadat în spatele gândirii politicii corecte. În lumina acestei a doua drame, strict spirituale, pierderea libertăţii de judecată, trebuie analizată şi ezitarea Ministerului francez al Culturii, care întâi vrea să-l celebreze în mod oficial pe Céline (cel mai citit autor francez în lume, după Proust) şi apoi îl retrage de pe lista celor care merită celebraţi de statul francez.”
