sa mergi noaptea cu masina, aproape uitasem placerea de a privi orasul in lumina felinarelor, nu, sa nu conduc eu, doar sa stau pe bancheta din spate; si a inceput have a cigar si, madlena ciudata, sa te trezesti dintr-odata transportat in vama, sa mirosi marea si sa simti scrasnetul nisipului, melancolia blanda a tineretii, o tristete detasata; si apoi, la doar cateva minute, cu wish you were here urland din difuzoare, aruncandu-te intr-o fericire extrema, alunecand cu peste o suta de kilometri la ora in luminile albastre ale tunelelor, sa deschizi geamul, sa simti aerul rece al noptii si vantul ce-ti risipeste scrumul tigarii…
I’m riding the gravy train… running over the same old ground…
