donc… ziceam ca o sa povestesc despre excursia in franta, en val de loire. o saptamana super obositoare, de turist disperat care alearga de dimineata pana seara sa vada cat mai multe. inevitabil si impresiile mele sunt cele ale unui turist grabit, cascand gura la tot ce straluceste, mirandu-se si (ne) intelegand o boaba din lumea/istoria/locurile/obiceiurile francezilor. tot timpul senzatia ca, desi esti cat de cat avizat/citit, desi te-ai hranit cu literatura franceza de cand te stii, abia reusesti sa zgarii putin suprafata realitatii din fata ta.
asadar, metodic si ilustrat:
1. tauxigny
satul unde am stat, intr-un conac vechi de-un secol jumate. rezervat pe net, surpriza placuta sa constatam ca arata chiar mai bine ca-n poze. prima data ne-a izbit mirosul: iarba, flori, pamant reavan, copaci infloriti. linistea din jur, rarii trecatori – bonjour messieurs-dames! gastele care tipau la noi de pe rauletul/canalul din spatele casei, caii de pe camp. biserica de secol 12. 
(click pe poze pentru mai multe, pe flickr)
2. villandry
gradinile. da, gradinile. gradinile si aleile de tei. si aranjamentele florale din interior, si labirintul, si lacul. din interior nu retin mare lucru, doar incaperea cu tavan pictat cu norisori si paturile ridicol de mici. si o galerie de tablouri. poze pe fuga, incadrari proaste, ambitia de a face totul pe manual, cu inevitabilele erori de wb/iso/etc.
3. ussé
aici deja am iesit din istorie si am intrat in basm. exact castelul din cartile copilariei, nu neaparat cele ale lui perrault. rochiile de bal, scenele din povesti, figurile de ceara din turnul labirintic, podul cu vechituri. poate or sa strige unii: kitsch! poate parea un pic morbid si prea cautat. dar pentru un copil de 5 ani notiunile astea nu au nici un inteles. si eu asta am redevenit, timp de o ora, dans le château de la belle au bois dormant…
