idle day [2]

[acum fix un an, scriam asta. tot o zi de concediu, ca si astazi.]

suna telefonul, dar in somn stiu ca nu e zi de munca, asa ca ma intorc la visele  mele. mai motai aproape o ora pana cobor la cafeaua deja rece. gatul inca ma mai doare, sa nu uit sa iau strepsils-ul la mine.

fara pisic de data asta. e departe, terorizand-o pe mama cu dispozitiile ei razboinice. soarele din ultimele zile nu se face vazut inca, zi mohorata. deschid calculatorul, facebook, hotnews, google reader. realizez ca citesc aproape zilnic, de mai bine de un an, gandurile unor oameni pe care nu-i cunosc, dar totusi imi sunt atat de familiari. mess, ies de pe invisible, dar nu prea am cu cine vorbi.

Decizia Guvernului de a-si angaja raspunderea asupra Legii educatiei reprezinta “o prostie”, “o lasitate”, si “o smecherie tipica” a PDL, iar PSD se pregateste sa depuna motiunea de cenzura anuntata... bla bla, istoria politica din ultimii ani se poate reduce la motiuni de cenzura ratate. daca as porni televizorul, as auzi stiri normale, tonuri rezervate, informatii de prima mana. circul televizat din ro chiar nu-mi lipseste.

si nici la butic nu trebuie sa ies, am tigari, suc, chiar si ciocolata. daca as iesi totusi, nu ar fi la blonda de la coltul blocului, ci la pakistanezii de pe coltul cu belliard. inca nu am ajuns la familiaritari.

fara felinare aprinse de data asta, doar la restaurantul italienesc de vizavi ard aiurea niste lumini palide. ar trebui sa ma apuc de bagaje.

aceleasi spamuri zilnice, horoscoape si niuzletere; ne prenez pas des risques inutiles sous prétexte que vous n’admettez pas que le monde est différent de l’image que vous vous en faites… Silent compression for faster, smaller backups... cu bani care pleaca din Romania, alte tari isi fac bugetul… There’s no better time to surprise a dear one with two tickets, whether they’re to a foreign film or a foreign country. Expand your horizons — in tandem. Mda, asta cu biletele s-a potrivit de data asta.

acum un an ma gandeam cu spaima cum ar fi sa plecam. acum iata-ne aici. nu stiu ce va fi peste 6 luni, un an, unde vom fi, dar gandul nu mai e paralizant, ci cumva relaxant. spaima poate fi invinsa, pas cu pas.

Qui vit a l’etranger marche dans un espace vide au-dessus de la terre sans le filet de protection que tend a tout etre humain le pays qui est son propre pays, ou il a sa famille, ses collegues, ses amis, et ou il se fait comprendre sans peine dans la langue qu’il connait depuis l’enfance, zice kundera. poate, dar echilibristica asta te forteaza sa nu privesti inapoi sau in jos, ca sa nu ametesti. doar inainte. cu uitatul in sus, mai vedem…

Mo (10/13/2010 10:14:17 AM): ce faci?
Mo (10/13/2010 10:14:22 AM): ti-ai amintit de mine
Mo (10/13/2010 10:14:26 AM): sau te-au dat aia afara
Mo (10/13/2010 10:14:30 AM): si cauti job
Mo (10/13/2010 10:14:32 AM): ?
Mi (10/13/2010 10:16:55 AM): nu draga, sunt in conje ca plecam la amsterdam azi
Mo (10/13/2010 10:17:05 AM): foarte frumos
Mo (10/13/2010 10:17:06 AM): bravo
Mo (10/13/2010 10:17:15 AM): numa conced pe caul tau
Mo (10/13/2010 10:17:17 AM): capul tau
Mi (10/13/2010 10:20:04 AM): mda, scurt, doar 3 zile de data asta
Mo (10/13/2010 10:21:52 AM): depravato

vremea se anunta buna, fara ploaie de data asta, doar frig. ar trebui sa incep sa ma pregatesc, sa printez harti, bilete, rezervari. sa revin la l’insoutenable légèreté de l’être.

respiratie

acum 2 ani, cand a aparut prima data posibilitatea de a pleca din tara, m-am panicat foarte tare. mi-era frica sa las in urma toate cele cunoscute, parinti, prieteni, jobul caldut, locurile stiute. credeam cumva ca lucrurile vor evolua in mai bine, sau ca poate, cu  timpul, voi deveni mai toleranta cu neajunsurile si neimplinirile pe care romania ti le ofera la fiecare pas. ca poti sa ignori, in lumea ta paralela de familie/carti/filme/bere cu prietenii/vacante in afara, mizeria din jur: praful permanent al bucurestilor, mormanele de zapada murdara, transpiratia din autobuz, incompetenta din corporatii. dar nu: cantitatea de speranta a scazut, gradul de indignare a crescut, aerul a devenit irespirabil, zapada s-a transformat in noroi, supravietuirea in balaceala.

asa ca de data asta, hotararea a fost usor de luat. luna asta mai raman de luat deciziile marunte, ce facem cu masina/pisica/scuterul/cartile/etc.  restul impachetam si luam cu noi: sperante, frustrari, nelinisti, slabiciuni, frica de necunoscut. parinti, prieteni – doar 2 ore de avion distanta. blogul se va mai prafui un timp, apoi sper sa se transforme in jurnalul acestui an departe de-acasa. sau poate, dupa acest interval, acasa va insemna altceva. doar “daca sufletul si mintea vor incepe sa respire cu adevarat in alta tara”.