dialog

Tare as vrea sa pot vedea spectacolul „Strigate si soapte”, pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj… dar nu e sa fie.
In lipsa, un dialog imaginar intre Andrei Serban si Woody Allen, pe liternet:

W.A.: Bergman e un titan. Cred că filmele lui au o actualitate eternă, fiindcă au ca subiect dificultatea relaţiilor personale şi lipsa de comunicare, aspiraţiile religioase sau atitudinea faţă de moarte – teme existenţiale care vor fi aceleaşi şi peste o mie de ani. Când multe dintre filmele foarte la modă azi vor fi uitate, ale lui vor rămâne mari.

A.Ş.: Dar el vine parcă din alt timp, dintr-o lume în care mai există încă aşteptarea şi tăcerea. Era mereu provocat de relaţia sau lipsa de relaţie cu Cel de Sus. Nu e deloc trendy azi ca artiştii să fie îngrijoraţi de tăcerea lui Dumnezeu.

oracol.

pentru ca tot dau peste ea peste tot, pentru ca tot nu am raspuns la nimic de genul asta, ca orice blogger ce sa respecta (!), si pentru a anunta ca inca mai traiesc pe cei 2-3 vizitatori care se incapataneaza sa mai treca pe aici, in ciuda lipsei mele de cuvinte: va prezentam, doamnelor si domnilor, Leapsa (groaznic cuvint, mai bine sa-i spunem Oracol, ca tot nu mi-am facut asa ceva cand era moda lor in generala, cred ca m-as fi distrat grozav acum citind):

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?
ultima terminata, Le livre du rire et de l’oubli – Milan Kundera, dupa cum se vede mai jos. acum ma lupt cu Ulise-le lui Joyce si sunt pe cale sa termin Mikael Karvajalka al lui Mika Waltari.

2. Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi şi de ce?
nu stiu ce sa spun, nu citesc ca sa ma identific cu personajul x sau y. daca ar fi sa-mi aleg o ‘lume’ literara, probabil m-as simti bine pe Pluta de piatra a lui Saramago.

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai văzut până acum?
in acest moment, as alege In the mood for love si Cries and Whispers. maine poate as spune altceva.

4. Dacă te-ai putea întâlni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?
chiar ca incep sa ma simt ca la completatul unui oracol. dar sa continuam jocul: dintre morti, poate pe Rimbaud din perioada africana. dintre vii, Houellebecq. dar oricum ar fi degeaba, ca m-as simti prea proasta sa pot vorbi cu ei.

5. Care e melodia ta preferată, cea pe care o asculţi fără să te poţi sătura de ea?
in perioada asta, Les vieux al lui Jaques Brel. dar nu prea ascult muzica.

6. Unde ai locui un an, departe de casă?
Paris, indiscutabil.

7. Când citeşti, pentru a marca locul unde ai rămas, foloseşti semn de carte sau îndoi pagina? Şi ce fel de semn de carte?
de obicei semn de carte, in nici un caz nu indoi pagina. dar cum de obicei adorm citind, trebuie sa caut pagina unde am ramas.

8. Ai primit în ultima perioadă cărţi cadou? Şi dacă da, care?
daca stau sa ma gandesc, nu. ultima ar fi Proust-ul de acum 2 ani…

9. Îți place să reciteşti unele carţi?
nu prea. inca mai am destule de citit pana sa ajung la recitit, il las pentru o varsta ulterioara.

10. Care crezi că este cartea care ar trebui impusă tuturor ca “lectură obligatorie”?
lectura e o optiune, nu o obligatie. deci nici una.

11. Care e locul preferat pentru lectură?
in fotoliu, in pat, la umbra unui copac, in tren, in avion, in iarba.

12. Care sunt motivele care te determină să alegi o carte pe care să o citeşti?
am obosit deja. in fond, cartile ne aleg pe noi, nu noi pe ele.

gata, asta a fost. precizez sursa: Mr. D, si nu o transmit catre nimeni.

intre timp, pe scurt

mi-am petrecut ultimele saptamani ale lui 2009 in aceeasi nota de lehamite si oboseala. am plecat la ai mei cu stick-ul plin de filme (nu orice, bergmani, mihalkovi, bunueli samd), nu am vazut nimic. carti nu am luat, am lasat acasa neterminata cafe au lait a lui barnes (atat de delicioasa incat am hotarat ca e mai bine sa aman putin finalul), recentele achizitii din barth nu m-au prins, am renuntat la ratacit in casa oglinzilor aproape de sfarsit, si himera nici nu am deschis-o inca. nu stiu cum in ultima vreme mi-au iesit in cale multe, multe volume de povestiri/nuvele, gen pe care nu-l agream prea mult. si acum nu ma mai satur: cortazar, cheever, carver, schlinck, greene, barnes. si am inceput anul cu cehov (dupa o incercare nereusita cu lotte la weimar, mann mai trebuie sa astepte pana voi avea rabdare pentru el). in ultima seara am adormit la ultimele pagini din drama la vanatoare, tot incercand sa-mi dau seama daca scena pe care am vizualizat-o clar, cu urbenin gasind-o pe olga muribunda in padure, e o amintire dintr-un film sau o proiectie personala mai veche a primei lecturi.

*

inapoi in bucuresti, in 2010, disperata ca nu am scapat de zloata asa-zisei ierni citadine. totusi dezghetul aproape primavaratic din ultimele zile si ceata superba de vineri m-au scapat de depresia post-concediu, devin se pare tot mai dependenta de meteorologie. si toata saptamana, filme. luni niste noutati, ca tot se faceau topuri pe 2009 pe toate blogurile si eu nu vazusem mai nimic. moon nu a reusit sa ma convinga decat vizual, oi fi eu depasita dar discutia despre umanitatea clonelor/masinilor nu m-a impresionat, doar singuratatea selenara, oarecum, iar the box chiar m-a dezamagit, final prost, ma asteptam la mai mult dupa donnie darko. marti, martyrs, bunicel, dar inca nu am gasit horror-ul care chiar sa ma sperie (cea mai „de groaza” experienta cinematografica ramane pentru mine funny games ). miercuri, the draughtsman’s contract, inteligent pana la a omori orice simtire, un blow-up de epoca, cumva. joi, saraband, ultimul film al maestrului, fara a fi o capodopera, reuseste ca de obicei sa ma lase fara cuvinte, iar aseara, revazut superbul delicatessen. o saptamana buna, pana la urma.